Inima ce pătimește
D-un suvenir nempăcat;
Inima a cării rană
S-a închis vremelnicește;
Inima ce încă-i hrană
Viermelui ce-o otrăvește,
Prin lacrima ce-a vărsat
Simte că s-a ușurat.
Cînd va inima să spuie
Cît de mult s-a întristat
Și că-n tot prăpăstii vede, –
Atunci cînd, ca să supuie
Pe acela ce n-o crede,
Vro altă speranță nu e,
Prin lacrima ce-a vărsat
Simte că l-a-nduplecat.
Atunci cînd inima bate
Pe un piept înflăcărat
Și se-mbată de plăcere;
Cînd iubitul va s-arate
Amorul ce altu-i cere
Și gurile sunt legate,
Prin lacrima ce-a vărsat
Parcă s-a îndestulat.