La orînda-mpărătească
De la marginea pieții
Vezi lumină printre loduri
Pînă-n faptul dimineții ;
Venetici din lumea toată
Fac popas acolo sara...
Dairaua se mărită
Cu cimpoiul și ghitara...
Trei voinici ficiori de lele
Tăbărît-au pe-nserate ;
Dairaua cu cimpoiul
Și ghitara tac speriate...
Țarigradul mi s-ascunde
Îngrozit, iar împăratul
Dă poruncă să-ntărească
Straja peste tot palatul...
Forfotesc iscoade multe
Ca să afle, să scornească :
Cine-s preaciudații oaspeți
De la crîșma-mpărătească ?
Pasămite să-i întrebe
Nu cutează nici un crainic...
Gîfăind se-ntoarce-n goană
La palat trimisul tainic :
— Înălțate împărate !
La Agnița crîșmăreasa,
Trei străini descălicară
Și de-abia-i încape casa,
Ca-ntr-un fund dogit de clopot
Tună-n gura lor cuvîntul,
Și pe unde calcă dînșii
Se cutremură pămîntul !
După mese s-așezară
Cîteșitrei și, largi în spete,
Între umeri fiecare
A cuprins cîte-un părete.
Nouă buți de vin goliră,
Și-ncă tot mai cer să beie,
Iar Agnița crîșmărița
N-are vin să le mai deie !
— Duce-vă-ți pe loc de-i spuneți
Să le-aducă băutură
Și-i plătesc eu cît o face,
Cu asupra de măsură.
Doar aceia-s chiar Novacii,
Căpitani vestiți în țară :
Oastea mea fără de număr
N-ar putea să-i scoat-afară !...