Cântec de societate, compus în emigrație
Schimb toate ce s-află sub soare,
Pre toate ce s-a născut,
Că timpul pe aripi ușoare
Nu stă pe loc un minut. (Bis)
Legea ursitei în lume
Toate supune la giug,
C-a omului plânsuri și glume
Ca visuri vin și iar fug.
Pe-anului tânără frunte
Abie cununi o încing
Și iacă pe coame cărunte
De-albi fulgi norii amu ning.
Acele ce-n Olimp domnează,
Mii scânteioase lumini,
Ascund lucitoarele rază
Și iar răsar mai senini.
A traiului zilele însă,
Ce-atât de repezi s-alung,
Pe totdeauna sunt stânse
Dacă apusul l-agiung.
Acea fantazie ușoară,
Învăpăietă de dori
Ca fluturul schimbă și zboară
Să pască plăceri din flori.
Dar cela ce floarei se-ncrede,
În loc de dulce nectar,
Ah, prea târziu simte și vede,
Buzele pline d-amar.
Noi toți dineoară în pace
În dulce patrie am trăit,
Dar astăzi fortuna desface
Cele ce ieri a urzit.
Voioasa plăcere ni ține
În a ei cerc astă zi;
Aleu, cine știe de mâine
Unde și cum noi vom fi?
Dar tot așa n-a să rămâie,
Veni-va timpul mai bun;
Nu-s turbure toate părâie,
Nici norii nu tot s-adun!