Năluca (Ana Conta-Kernbach)

Se-nalță-n zare nouri albi
Ca bobi de mărgărint,
De plăsmuiesc tot Feți-Frumoși
În zale de argint.

Din freamăt lin, din vorbe-ncete
Și taine-ntr-un surâs
Se-ncheagă-un dor... iar gânduri cete...
Se întrupează-un vis...

Se surpă? doar nălucă fu!
Căzuse și o stea....
Iubire pentru mine? Nu
Eu nu mai sunt a mea!...