Răstriștea ce ne-mpăcată d-atâți ani ne-a alungat,
Aceeași ne și unește și ne leagă ne-ncetat,
Soarta armelor zâmbește acestui, comun vrăjmaș
Ș-atâția aprinde-ntr-însul acel nesațiu trufaș:
Să ne propuie pace cu un chip defăimător,
Sol spre-aceasta ne trimite însuși p-acel vânzător,
Pe Dan, ce setea domniei, setea de a guverna
Îl făcu să-și vânză cuget, Dumnezeu și legea sa.
Spre-aceasta chemai boierii către un sfat de război.
Însă mai nainte, cneaze, sfatul tău însuși îl voi.
Legea, politica stare, rudenia dintre noi
Leagă-ale noastre foloase, fericiri, cum și nevoi.
Eu voiesc a ta părere.