Cu iuțeala unui fulger care scapără în ceri,
Ca un vis sau ca un sunet, Doamne, anii fug și pier
Cu-ntristări, cu bucurie,
Trec minute-n vecinicie,
Numai cele n-a pierit
Ce virtutei s-a sfințit.
De aceea agiută, Doamne, să lucrez acel ogor
Unde-n loc de spini să crească productul mântuitor,
Ca în ziua de pe urmă, care mi s-a însemnat,
Să pot zice că-n viață un grăunte-am semănat!