Mergi să-ți iei dreapta răsplată de la dreptul ziditor,
Tu ce lași în urmă jale, vrednicule muritor!
Om de bine, de credință, ce Moldova ți-ai iubit,
Și-ntr-acest veac plin de rele fapta bună ai slăvit.
Ai tăi vechi și dragi tovarăși, capul, armele plecând,
La lăcașul tău de moarte te duc jalnic suspinând.
Glasul clopotelor sună ceasul tău de vecinicie,
Și văzduhul le răspunde prin o tristă armonie.
Trupul tău ce-a fost țărână în țărână s-a preface,
Iară sufletul tău vesel sus în veci va gusta pace,
Căci în viață când, ca tine, omul binele slăvește,
Domnul sfânt cu-a sa-ndurare după moarte-l miluește !