Pe zidul din Alhambra lucește-n răsărit
Un chioșc în filigrană de marmură-aurie,
Cu stâlpi și arabescuri de jur împodobit,
Prin care se-ntrevede nălțimea azurie.
Acolo se arată, când ziua-i spre apus,
Frumoasa Linda-Raia, regina de Grenada;
Și maurii din Vega se jură că pe sus
Se plimbă o hurie lucindă ca zăpada
Minune admirată de Mauri și Creștini,
Ea vine-n chioșc alene, privește prin zăbrele,
Și-i place să arunce a rodiei rubini,
Pe care-i prind în spațiu voioase păsărele.
Dar iată că șiragul de alb mărgăritar
Alunecă pe brațu-i și cade-n fund de vale.
Don Pedro de Castilia, trecând, îl ia în dar,
Zâmbește la regină și pasă mândru-n cale!