Ferice flori și ierburi tinerele,
Ce primblând vă-atinge multe oare
Pasul cel lin frumoasei doamne mele,
În voi tipărind urmele ușoare!
Câmpie ce-asculți dulce-i cuvințele,
O vioară de amor mirositoare,
Păduri anuoase, ce cu verzi umbrele
Faceți plăcute ascunsuri și răcoare.
Limpede apă, dintre munți născută,
Ce ochii uzi și blânde a sale fețe,
Care cu a lor grație te-mprumută,
De voi ferice despre-a ei frumˇsețe!
Nu-i stâncă ce diuoasă amu făcută
De-a arde l-al meu foc să nu s-învețe.