Iozemiti, Iozemiti, vale tainică și dulce,
Pe-al tău sîn ca de mătase nemișcat și pacinic luce
Lac-oglindă cu-a sa față netedă ca un cristal,
Vecinie limpezi a lui ape, vecinie făr' de nici un val.
Călătorii spun, că lacu-i o minune nestimată,
Resfrângând și stânci și arbori în oglinda sa curată,
Fără ca de când e lumea cine-va să-i fi zărit
Apa tulbure vre-odată și-al său luciu încrețit.
Lac-oglindă 'n nepăsare și 'n eternă liniștire!
Cred, că tu ai văzut multe și-ai rămas în neclintire,
Dar o clipă de-ai răstrânge starea sufletului meu,
Te vei tulbura îndată și-ai fi tulbure mereu.