Frumos ca îngerii din cer
E visul ce-n adânc mister
Urzesc!
În mii de feluri îl prefac,
Căci albele conture-mi plac.
O! Vis frumos, cât te iubesc!
Când din-nălțime te cobori
Cu ochii tăi scânteietori,
O! vis,
Vis parfumat de buze dulci,
Tu vii cu mine să te culci,
Ș-alunec în al tău abis!
Frumos cum nu e pe pământ
Nici om, nici cuget, nici cuvânt,
Vis alb
Încoronat de primăveri,
Că te iubesc n-o știi de ieri
Nici tu, nici corpul tău rozalb.
În schimb de mă iubești și tu
Fiindcă soarta nu putu
Să-mi ia
Nici inimă, nici ochi, nici minți,
Oh! strânge-mă la sâni fierbinți,
Să nu mai simt durerea mea.
Fă-mi loc în floarea ta de crin
Să nu m-ajungă alt suspin
Decât
Suspinul unei voluptăți
Într-însul cu eternități,
Ce sunt scutite de urât.
Primește-n ochii tăi profunzi,
Privirile să mi le-ascunzi...
Voiesc
Să mai sărut cum sărutam,
Să-ți dau tot sângele ce am
Și sub plăceri să-nnebunesc!
Iar când vom fi transfigurați,
Ca doi columbi înaripați,
În sus
Luând-o prin văzduhul alb,
Eu corp albit, tu corp rozalb.
Să dispărem către apus!