Precum în vară dulci păsărele
Sosesc voios
Și pe un arbor cuprins de ele
Cântă frumos;
Veniți aice cu-a voastre lire
Voi ce aveți
Pe frunte raze de nemurire
O! juni poeți!
Voi, care-n focul ce vă străbate
Visați cu dor
Glorii, plăcere și libertate
Și dulce-amor!
Veniți s-aduceți o închinare
De nobili fii
Celor ce țării au dat salvare
În vijelii.
Cântați trecutul ce se mândrește
De-ai săi eroi,
Ș-a cărui rază se răspândește
Lin peste noi.
Cântați Unirea, fala străbună
Cu glas sonor,
Căci poezia adânc răsună
Între popor!
Cântați căci lumea trece, dispare,
Visele per,
Însă-a juniei dalbă cântare
Zboară la cer,
Ș-acolo merge de se unește
Cu sfântul cor
Ce în lumină cântă, slăvește
Pe creator...
Când mâna morții rece s-apasă
Pe-al vieții fir,
Dulce-i cântarea ce-n inimi lasă
Un suvenir!
București, 1860