Tu fată palidă frumoasă,
Cu ochii blânzi de căprioară,
Și cu privirea ’ncălzitore
Ca sorele de primăvară.
De ce și ești așa frumoasă,
Iar inima-ți așa de rece !
Nu știi juneața, când ne lasă,
Cu ea și frumusețea trece?
Ș-atunci, in dar privirea-ți de-astăzi
Ar vrea inimi să încălzească
Tu știi că razele de tomnă
Nu ’ndemn bobocii să ’nflorescă!