Dachii stătură :
Minuni făcură,
Cum sînt știute
În cărți trecute ;
Pre chiar romanii,
Lumii tiranii,
Așa-i aduse
Supt bir îi puse.
Minune mare !
Romanii, care
Purt-atunci nume
Grozav în lume
Atît să scază :
Supt dachi să cază.
Dar nu-i minune
Dacă vei pune
Nainte ție
Acea frăție,
Acea unire,
'Ntr-o glăsuire,
Cu vitejie
Cu vrednicie,
Fără trufie —
Numai prostie
Ce-avea firește
Cu care crește
Și se mărește
Or mic or mare
De vei ce stare.
De vei răspunde
Că acum unde
Dachii s-ascunde ?
Ei ar răspunde :
Unde-s romanii,
Lumii tiranii ?
Așa sînt toate :
Nasc, cresc, au moarte.
Vezi primăvara,
Urmează vara,
Apoi vezi toamna
Iată și iarna ;
Ca iarba, toate,
Răsar, au moarte.
Vezi seminție
Astăzi să fie
Nepomenită,
Nesocotită,
Că-ncepe-a creșe
Și biruiește,
Pre-alte supune,
Supt bir le pune
Și le domnește
Le stăpînește,
Le poruncește,
Le rînduiește
Orcum voiește,
Pravili croiește ;
Ș-așa vezi moarte
Pre ele-nalte,
Și cele moarte,
Cununi să poarte !
Unde-i Siria ?
Und-Asiria ?
Macedonia ?
Carhidonia ?
Și alte multe
Mari și mărunte ?
Toate căzute,
Numai văzute
Prin cărți, oglindă
Lumii spre pildă.