De mult înstrăinatul
De-abia ce ți-a sosit,
Așterne-i, mamă, patul,
Să doarmă dus băiatul
Bolnav și obosit !
Bătu el multă cale
De cînd te-a părăsit...
Învins de dor și jale
Pe prispa casei tale
Se culcă obosit...
Ci nu-ntreba : pe unde
A fost și ce-a găsit ?
El rana-și va ascunde
Și nu-ți va ști răspunde
Decît : — Sînt obosit...