Biserica e plină de capete plecate.
Mulțimea-ngenunchiată ascultă lăcrimând
Pomelnicul cel jalnic de nume neuitate
A celor morți în floare, stindardul apărând.
Stau față de serbare un Rege și-o Regină,
Ș-un steag ce se înalță, umbrind altarul sfânt.
El are multe sdrențe, dar lui toți se inchină,
Caci e o moaște sacră, al Patriei veșmânt.
O! sdrențe glorioase, victoria în lupte
Vă dete mușcătoare și aprigi sărutari!
O! haină-a României, atâtea poale rupte
Cuprind întreg poemul al ei neatârnări.
O! Steag, fii veșnic falnic cu Regele-mpreună,
Tu Steaua României isbânditor o porți
Fii vesel, azi Regina își pune o cunună
De roze pentru vii, de lauri pentru morți.