În țara lor durerea e stăpână
De la colibă până la palat,
Posomorâtul cer îndoliat
Se 'ndoaie pe ruine și țărână...
În țara lor mirarea este mare
De cum veniră toate fără rost...
Trăiau un vis ce parcă nici n'a fost...
Și parcă nu-i păzește-acelaș soare !.
În țara lor nici cântec nu răzbește,
Iar freamătul răsună cobitor ;
Tac apele în valurile lor...
Din ce a fost viu doar jalea mai trăiește!
În țara lor plâng ochii cei albaștrii
Și albe mâini se frâng peste dureri
Cu pomenirea zilelor de eri...
Iar sus pe cer întunecați par aștrii !
...În țara lor poporul e cuminte
Își poartă resemnat destinul crud...
Dar în tăria nopței, se aude
Blesteme vii din proaspete morminte !...