O casă veche și curată
Pierdută după pomi în floare —
Și da in asfințit de soare —
Iar pe subt pomi, visând, o fată...
Vezi, pân’acum spre multe case
M’a îndemnat — bată-l să-l bată —
Norocul, însa niciodată
Pe unde-s fetele frumoase.
Am mai văzut-o eu cândva —
Și, uite, ștu și cum o chiamă, —
Atunci de ce să-mi fie teamă
Și să nu trec pe lingă ea?
De, mă zări; acum ce vrei?
Și rezimată ’n mâna dreapta
De-un vișin, par’că se așteaptă
Măcar să trec prin fața ei...
Eram să trec, dar ochii ei
Prea dulci erau — și pomii ’n floare,
Și cântec de privighetoare —
Și noi atât de singurei!...