S-a stins de-acuma, stinsu-s-au toate.
Plăcute iluzii de-acum vă las;
Tristul meu suflet de azi nu mai poate
Să simtă alta decât necaz.
Căci pe a lumei turbate valuri
Credeam că lesne eu voi pluti
Și că viața-mi făr-de necazuri
Făr-de-ntristare se va sfârși.
Astăzi dar însă când uraganul
Din visu-mi dulce s-a deșteptat
Văzui, o, Doamne! dar ce văzui oare ?
Văzui realul de spini încărcat.
...
Realitatea în astă lume
Nu este alta decât plângeri
Pe care iluzia blând le ascunde
Sub a sa manta de mângâieri.