Ia vezi toanta de Mărie,
Ce gătită! cum și-a dat
Pe obraz cu rumenie
Și pe cap cu alifie:
Să se mire toți în sat.
Ia te uită și Ilie,
Ce flăcău bun de pețit!
Cu ițari noi de dimie
Și cu flori la pălărie,
Și cu cisme s-a-nnoit.
— Fă Mărie, nu dai laba?
— Nu ți-o dau, măcar să mori!
— Fă, te rog! — Mă rogi degeaba...
— Apoi dac-așa ți-e treaba,
Te iau altfel, și... ori, ori.
— Mă! se vede nu ți-e bine...
Fii de treabă nu fii prost:
Intri-n iad, sărac de tine!
Ai uitat, nu ți-e rușine
Că acum suntem în post!
— Dacă-i post, de ce la Nică
Ochii toată ziua-ți caști?
— Meri te plimbă! Ce-i adică.
Numai ochii? Tu... n-ai frică!
Tu așteaptă pân-la Paști...
Și-a plecat pătruns Ilie...
Ce mândrețe de flăcău!
Cu ițari noi de dimie
Și cu flori la pălărie.
Și îl strânge-o cismă rău.