Clopoțelul de la gară
Dând sămnalul de pornire,
Toți-n grabă alergară,
Toți cu toți într-o unire,
Rar rămâne un drumeț
Surd la astă deșteptare;
Somnorosul e isteț,
Când e ora de plecare.
Sare iute în trăsură
Călătorul îngrijit.
Trenu-n grabă se smuncește,
Trenu-iată-l a pornit!
Fumul iesă, trenul zboară,
Călătorii liniștiți,
Orice vreme-a fi afară,
Au pornit, îs buni porniți.
Animalul ce odată
Sub jug greu se chinuia,
În trăsură, astă-dată,
Parte dreaptă și el ia.
Mașinistu-i surugiu,
Țipătoarea, biciul său,
Iar vaporii, cai fugari,
Îmboldiți de foc mereu!
Nici te simți, și ai ajuns
La părinți, rude, amici,
Când odată puteai perde
Interese mari și mici.
Iaca mintea omenească
Apa, focul a-njugat,
Și de-atunci cu înlesnire
Țări cu țări mâna au dat.