Ușoare neguri cresc din porumbiște
Și arde viu luceafăru-n tărie...
Izvoarele în liniștea pustie
Își tînguie eterna lor restriște.
Dar brazii stau încremeniți ca niște
Oșteni în șir, visînd o bătălie...
Un vînt ușor și somnoros adie
Și-n codru prinde frunza să se miște...
Mierloiul sprinten șuieră o clipă ;
Un sturz ștrengar îngîn-o turturică ;
Vestind noroc, departe cîntă cucul...
Ce mîndră sărbătoare se-nfiripă !
Doinind din frunză vesel, pe potică,
Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul ..