A revenit albastrul mai !
Flori în grădină, flori pe plai
Și flori la pălărie!
Stau ca pe spini, stau ca pe foc !
E timpul numai bun de joc
Și bun de ștrengărie...
Grivei, tovarășul meu drag,
Nerăbdător așteaptă-n prag
S-azvîrl în colț ghiozdanul...
I-e dor ca s-o pornim haihui :
Mă dau mai bine-n partea lui,
Că nu e mai tot anul !
O șterg de-acasă frumușel :
Grivei cu mine, eu cu el,
Și satu-n colb se-neacă...
Intrăm în codru, și Grivei
A-nnebunit de vesel ce-i :
Mă mușcă, sare, joacă...
Dă spaima-n vrăbii, latră-n vînt,
Își face mendrele ; eu cînt,
Și codrul lin răsună...
Pe sus trec leneș nouri grei —
Noi nici nu ne gândim la ei,
Și doar aduc furtună !
Abia o creangă s-a mișcat,
Și-n freamăt lung, neașteptat,
Lumina-n zări se stînge...
Un roi de frunze joacă-n drum —
Tot codrul e-un vîrtej acum,
Și eu pornesc a plânge...
Alerg în jos, alerg în sus :
Am rătăcit, și urme nu-s
Oriîncotro m-aș duce !
Un fulger ! — repede mă-nchin...
Ah, mii de duhuri negre vin
Și vor ca să m-apuce...
Cad în genunchi, prins de fior...
Răzbubuind din nor în nor,
Un trăsnet se descarcă !
Zic Tatăl nostru, și Grivei
Se uită țintă-n ochii mei :
Și el se roagă parcă...
Dar iată ! cît ne-am închinat,
Un colț de cer s-a luminat,
Și codru-i plin de soare...
Ieșim voioși la cîmp deschis
Și-mi pare că a fost un vis
Furtuna trecătoare !...