"Fugi", îți zic, căci a mea minte
Prevestește numai rău;
"Nu te du", șopteste-n taină
Sufletul și dorul meu.
Tu cunoști câtă iubire
Pentru tine eu păstrez,
Și-apoi cu cuvinte rele
Cum mereu te depărtez;
Și nu știi cui a te-ncrede
Vorbelor ce ți-am rostit,
Sau iubirii făr' de margini
Ce tu-n ochii-mi ai cetit.
Vai! Și eu nedumerită
Mă muncesc cu mult mai mult
Căci nu știu ce-a fi mai bine :
Mintea, inima s-ascult?