Ai cal bun, ai cal voinic,
Deagă, să fugim, mi-ai zis;
Tu-mi dai mâna, te ridic,
Calul zboară ca un vis,
Calul zboară ne’ncetat,
Ca un arc s-a descordat;
Am cal bun, am cal voinic.
Munți și codri la pământ
Se aștern din fugă, zbor,
Calul nostru-n urma lor
Saltă, zboară ca un vânt,
Și zburând neîncetat,
Rând pe rând din zbor se abat
Munți și codri la pământ,
Înainte, ne e scris
Fericire, și-amândoi
Fugărind același vis,
Luna fuge după noi,
Și fugind neîncetat,
Din adâncul înstelat
Curg lumini de paradis.
1890