Sunt flori uitate într-o seră,
Cum într-un suflet trist și gol
Rămân speranțele din urmă
Din risipitul stol...
Nici o femeie nu le-atinge,
Deși au cel mai blând parfum,
Nici cel puțin nu le omoară
În pagini de album.
Când umbre din apus, prin geamuri,
În jurul lor sfios se strâng,
Par niște ochi ascunși de lume,
Ce-n taina serii plâng...