Pe același drum pornesc și-acuma,
Dar singur, trist, ca-ntr-un delir,
Precum m-aș duce să vărs lacrimi
Pe-o groapă dintr-un cimitir.
Și-n camera aceeași intru
Deschid tăcutele ferești
Clavirul, patul, cărți, oglinda,
Sunt toate... numai tu nu ești!
Singurătatea și urîtul
Mă prind ca într-un întins pustiu...
Parcă e moartă lumea toată
Și numai singur eu sunt viu!