Cu pînzele-ntinse, să-și afle scăpare,
Vin nave grăbite de vînt și de frig;
Iar albe fantome se-nalță din mare,
Și-aleargă de-a lungul înaltului dig.
Fluide și zvelte aleargă și urlă,
S-ație cu grijă intrarea în port,
Iar altele urcă spre farul din turlă,
Să ceară drept vamă ca plată un mort...
"Lumina s-o stingem, lumina, lumina...
Și-o dată sermanul opaiț apus,
Funebră veni-va pe ape regina,
Regina cea neagră..." și iată-le sus,
Fluide și zvelte, din treaptă în treaptă,
Se urcă s-ajungă la steaua de foc;
Dar steaua pe nave lumina-și îndreaptă,
Și navele pasă acum spre noroc.
Aproape-s, și-acuma sirenele sună,
Și gata-i să cadă și ancora grea,
Și-atît întuneric, și-atîta furtună
Rămîn biruite de-o singură stea.