Zac fără suflare,
În vecinic-uitare
Aici în mormînt ;
De toți despărțită.
În veci părăsită,
Mă-ngrop în pămînt.
Așa-i la o floare,
Ce-a vîntului boare,
Cu-a zorilor plîns
O să fac să răsaie ;
Săcerea d-o taie,
Tot lustrul i-au stîns.
Mărirea, averea,
Norocul, puterea,
Toate-s acum lut ;
Și nu duc cu mine,
Decît rău sau bine.
Ce-n lume-am făcut.
Fericirea-i dusă,
Lumina-i apusă,
Și tot ce-am lăsat
Îi spre neuitarea,
Și spre pomenirea
Tristului bărbat.
Inimilor vie,
În nemernicie,
Iară sfat le las,
C-așa să petreacă,
Cum ar vre să facă
Într-al morții ceas.
Rudele o slabă
Mîngîiere aibă,
C-în negrul pămînt
Precum legea scrie,
Întru vecinicie
N-om vidè curînd.
Așteaptă, cetește,
Trecător oprește,
Pașii nu grăbi,
Marginea-ți va spune
Uitatul meu nume,
De voiești a-l ști.