De ce așa de trist rămâi
Și trist înăbuși un suspin,
Când rândunici în țară vin
Din țări cu rodii și lămâi
Și vezi cocorii cei dintâi
Rotindu-se sub cer senin?
De ce așa de trist revii
Și trist rămâi, suspini stingher,
Când negurile iernii pier
Și roua scânteie-n câmpii
Și mii de ciocârlii zglobii
S-avântă ciripind la cer?
De ce așa de trist suspini
Și trist rămâi și-atuncea când
Vezi florile-nflorind pe rând
(Și chiar măceșii plini de spini)
Și vezi pe-alee, prin grădini,
Perechi de-ndrăgostiți trecând?
— Cum n-ai fi trist, cum n-ai ofta
Când numai dragoste respiri
În tot cuprinsul mândrei firi,
Când toate râd în preajma ta
Și plânge-n tine inima
Însângerată de-amintiri?...