Iac-aproape acea zi,
Întru care soarta crudă
Ruga mea va să audă
Ș-a ei legi va îmblânzi!
S-a plini duiosul dor,
Ca să văd a zânei mele
Seninoase, chiare stele,
Ce m-aprind d-atât amor.
Acea față voi vedea,
Ce s-asamănă c-o floare,
Unde sânt viețuitoare
Gândul ș-inimioara mea.
Noi în frunte vom privi
Sufletelor noastre stare,
Și ce dulce lacrâmare
Împreună vom uni!
Ea-mi va spune al ei chin,
Eu a mea durere-oi zice;
Amor, în cea zi ferice,
Vino, -nvață-un nou suspin!