Romanță dedicată Mariei Sale Doamnei
De-aș avea brazii lângă mine
Când stau închisă ’ntr-un palat,
Și viul Peleș care vine
De sus, din falnicul Carpat,
Ah ! eu n-aș ști cum iarna trece,
Căci brazii mei cu frunza lor
Ar acoperi zăpada rece
Ș-ar îngâna tristul meu dor.
De aș avea brazii de la munte
Cu care-mi place să grăiesc,
Iubiții mei poeți de frunte
Ce cânt-un hor Dumnezeesc,
Eu aș cânta voios în viața,
Timp fie bun, timp fie rău,
Și-n dulce, vecinică verdeață,
Ar fi ca ei sufletul meu.
O! brazii mei, veniți în vale,
Veniți cu mine-n ori ce loc
Și răspândiți pe a mea cale
Umbriri și visuri de noroc.
Atunci din inima-mi senină
Vor înflori cântece dragi,
Cum înfloresc din rădăcină
Pe lângă voi rumenii fragi.