Primăvara cea verzie
Cu cosița-i aurie
Mi-au sosit voios în țară,
Drăgulița primăvară !
Ș-au adus un dulce soare,
Ș-un sîn plin de lăcrimioare.
Ș-au adus o lună plină
Ca s-o scalde în lumină.
Lunca rîde și-nverzește,
Doru-n suflet se trezește.
Izvorașul curge-n vale
Și-mi aduce dor de cale.
Dați-mi, dați-mi aripioare,
C-aud glasuri de cucoare.
Dați-mi aripi sprintenele,
C-aud glas de rîndunele.
Să mă duc în depărtare
Peste munți și peste mare.
Să mă duc în lumea-ntreagă
Ca o pasere pribeagă.
Duce-m-aș în cale lungă,
Dor să nu mă mai ajungă !
Duce-m-aș și m-aș tot duce,
Dor să nu mă mai apuce !
1852, Iași