Înverzesc și lunci și codri, în văzduh lucesc culori,
Primăvara cu miresmele de flori.
Ciripit de turturele îmi trezesc simțiri de iarnă,
Ce pe sufletu-mi, pe doru-mi, jale stinsă vin s-aștearnă
Iar când glasul meu înalță cântece de tânguire,
”De ce viersu-ți e de jale? Reînviere-i doar în fire?”
Mă întreabă ciocârlia.
— ”O, mulți ani... eu cânt mereu,
Doar îl știe și bunica-ți, dureros cântecul meu”