Destul — I

Acum destul cu plânsul, căci inima ți-e seacă,
Și chiar de ți-ar fi plină, e timp să-i zici destul
Poporul nostru este de lacrime sătul,
Și ele nici în versuri nu pot ca să mai treacă;
Zadarnic poetașii într-însele se-neacă,
Hârțoagele lor toate rămân făcute sul.