(Nepoatei mele Maria-Gretchen Simionescu-Râmniceanu)
Gretchen, cercetând odată cartea oarbelor destine,
Am găsit că ursitoarea a fost darnică cu tine:
Ea n’a scris nimic pe fila netedă ce te-aștepta,
Căci a vrut ca tu, menirea, să ți-o scrii cu mâna ta.
Gretchen dragă, până astă-zi, încă tot nu poți să scrii,
Sau și de-ai putea, ai scrie: prăjituri și jucării.
De aceea dă’mi condeiul, căci eu scriu cu înlesnire;
Tu, învață de citește ce ți-oiu scri eu fericire.