Aș vrea să fiu un biet bunic,
Adus din spate și pitic,
Să-mi mîngîi barba albă;
Să stau la foc, de somn să pic,
Visînd la vremea dalbă...
În jurul meu să am nepoți,
Și pe genunchi să-i joc pe toți
Și să le-nșir alene
Povești cu zmei și Barbă-Coți
Și mîndre Cosînzene.
Să rîd cu ei, copilăros,
Cînd, moțăind, mi-atîrnă-n jos
Al scufei mele ciucur ;
Cînd ei mă trag de păr vîrtos,
Să-i cert și să mă bucur...
Ori, vara, să mă plimb cu ei
Domol pîn vechile alei,
Cu tacticoase pasuri :
Să-i țiu mereu sub ochi mei
În lungile popasuri...
Și-n poarta casei, pe-nserat,
Cînd oamenii se-ntornă-n sat
Și-mi dau, pe rînd, binețe,
Să-ngîn pe nas, îngîndurat,
Un psalm de tinerețe...