Afară-i noapte neagră ; vijelie...
Se tînguiește vîntul prin cotloane :
Adoarme-acum, ca un copil cu toane,
Acum pornește iar, plin de mînie.
Eu stau la foc, trudit de insomnie,
Ascult cum bate ploaia în obloane ;
Visez... și-n vis mă cheamă dragi icoane
Din țara Doinei, dulce Românie !
Văd copilași pe ulițele ninse
Umblînd cu steaua și cu Moș-Ajunul
Și-aud departe-un cor de glasuri stinse...
Aș vrea s-alerg spre el, să-i strîng în brațe,
Să-i dăruiesc... dar nu mai e nici unul...
Și-o lacrimă mi-alunecă pe față...