Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei
Și-n pace luănd calea augusta-a nemurirei,
O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare
Sadit pe miriade de libere ogoare!
O clipă apărut-ai în planul veciniciei
Și vecinice mari fapte lăsat-ai României,
Nălțând din părăsire antica-i demnitate
Prin magica Unire și sacra Libertate.
Ca norul plin de mană ce trece și revarsă
O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă,
Și, stând apoi deoparte, în urma lui privește
Cum brazda se deschide și câmpul înflorește,
Așa și tu din ceruri ai dulcea mângâiere
Și vezi a țării tale frumoasa renviere,
Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire,
Din suflete și câmpuri sămânța de șerbire,
Acum te odihnește gustând eterna pace
În taina măiestoasă a morții care tace,
Lăsând o lume-ntreagă la tine să gândească
Ș-a ta legendă, Cuza! cu fală s-o rostească...
Sunt nume destinate, ca numele tău mare,
Să steie neclintite pe-a Timpului hotare
Și vecinic să răspândă o falnică lumină
Pe seculii ce-n umbră, trecând, li se închină!