Oștile polone pe Cornul lui Sas,
Cu trufie mare tăbărând, au mas,
D-acolo Potoski domnului dă știre
„Noi avem pe țară drept de moștenire,
Câștigat prin moartea vechilor eroi.
În pământu-acesta noi suntem la noi!"
Astfel scrie leahul îngâmfat de fală
Și-n plăceri molatici inima-și înșeală.
Astfel scrie leahul; dar acest popor
Nu plecase încă inima sub dor.
Domnul se ridică cu a lui oștime
Și, lovind, zdrobește oștile străine.
Armia polonă laurii-a pierdut.
Unii leși s-aruncă și se-neacă-n Prut;
Alții scap prin fugă ș-alții prin robie.
lar moldavii taie... strig cu ironie
„Ce luați d-a fuga, strănepoți d-eroi,
În pământu-acesta nu sunteți la voi!"
Șase mii, în luptă, din poloni picară;
Pe Potoski-l duce coperit de fiare.