Soarele se-nalță sub un cer senin.
Peste patru taberi varsă raze lin.
Dar sub cort, la masă, cei mai mari s-adună...
Muzicile joacă, cupele răsună.
Acolo se vede pentru prima ori
Domni români să-nchine pentru-apăsători,
Căci din timpu-acela suflete-njosite
Apăreau pe tronul țării strălucite.
Oastea lui Dumbravă peste câmp senin
Vine către corturi... Ambii domni închin!
Vine, dar lovește pe convivi la masă.
Domnii, cu teroare, mese, corturi lasă.
Ionașcu vine. Din trei părți de loc
El lovește turcii și-i trăsnește-n foc.
Apoi cade p-unguri, fărâmă c-urgie,
Cei mai mulți, de moarte, scapă prin robie.