Num-opinca, sărăcuța,
Numai ea nu ne-a-nșelat,
Numai dînsa, ea micuța,
Numai ea nu ne-a trădat;
Dar ciocoii gulerați
Sunt la inimă spurcați.
Ei intrau să fure sume
Și la ruși să-și facă rost.
Ca să-i spui pe toți pe nume,
Voi nu-i știți cîți au mai fost?
Nu știți că au fost spurcați
Toți ciocoii gulerați?
Că eu bine-am spus, săracu;
Eu v-am spus numaidecît
Că n-ai să te-mpaci cu dracu,
De i-ai face orișicît:
Toți ciocoii gulerați
Sunt la inimă spurcați.
Ba c-om face, ba c-om drege,
Ba s-avem și pe boier;
C-o fi bun de-l vom alege
Pin guvern, pin minister.
Dar ciocoii gulerați
Au fost, cum am zis, spurcați.
Că-ncepur-a face fracții
Ș-a lega pe opincari:
Într-o lună,-n trei reacții,
Ne-au scăpat ăi măcelari.
Că ciocoii gulerați
Sunt la inimă spurcați.
Și noi, tot cu evanghelii
Din balconuri predicam;
Tot spuneam parascovenii
Și-i iertam, ne împăcăm;
Dar ciocoii gulerați,
Ei rînjeau că-s rău spurcați.
Cînd venir-apoi muscalii, –
Agi, spătari și controlor!
Alții — mîrleo! fug cu banii.
Turcii pradă și omor.
Și ciocoii gulerați
Rîd de noi că stăm legați.
Toat-opinca-n pușcărie;
Toți legați, săraci lipiți,
Zac în ploaie pe ghimie,
Pribegesc proscriși, goniți,
Iar ciocoii gulerați
Rîd de noi că-i credem frați.
Num-opinca, sărăcuța,
Numai ea nu a furat;
Numai dînsa, ea micuța,
Numai ea nu a trădat.
Iar ciocoii gulerați
Sunt spurcați și veninați.