Stau la Bălgrad trei fîrtați,
Stau în închisoare :
Mîine-n zori sunt așteptați
De spînzurătoare...
— Domnule, măria-ta,
Cel dintîi oftează,
Bun ai fi de-ai aștepta
Pînă mîini de-amează...
Pînă maica mi-o veni,
Nu mă du la moarte,
Că de-acas-abia porni
Și-i bătrînă foarte !
— Domnule, măria-ta,
Zice altul iară.
Bun ai fi de-ai aștepta
Pînă mîini pe sară...
Am nevastă, copilaș ;
Lung e drumul foarte ;
Pînă intră în oraș
Nu mă du la moarte !...
Cel din urmă-i asculta,
Împăcat cu toate ;
— Domnule, măria-ta
Iartă-i, de se poate !
Ci de mine nu-ntreba :
Mie mi-e totuna.
Mai vedea-voi mîini ori ba
Soarele și luna !...
N-o să-mi plîngă la mormînt
Maica ori nevasta
Că străin am fost și sunt
Eu pe lumea asta !
Numai cu o fată-n sat
M-am iubit o vară, —
Dar și-aceea m-a lăsat
Și mi-o măritară...