Ades, pe mare, luna-ngândurată
Sub văl de nori alunecă tăcută,
Dar marea tot o simte și, zbătută,
Spre dânsa, vuietând, se-nalță toată...
În zarea viitorului pierdută,
Așa-mi plutești în taine-nvesmântată,
Dar sufletu-mi se zbate și te cată,
Iar gândurile mele te sărută.
Dar, de e scris să-mi fii în veci departe,
Să fugi de umbra mea, cum fugi de moarte,
O rugă am: Prin visul meu când treci,
Să te oprești în loc, surâzătoare,
Și să-mi lipești pleoapele mai tare:
În veci să dorm, să te visez în veci...