În câmpul deșert, pe Tibru, la vale,
Trecutul a pus dureri ideale,
Iar faunii strâmbi și-au prins a lor oase
De veștede crengi de sălcii pletoase.
În vechiul Castel din mlaștini Pontine
Am prins a visa, o Romo, la tine...
Adie un vânt din țara Etruscă:
Porsena, ești tu, or zboară o muscă?
Trecut ce te duci, n-au nici un braț valid!
Și paznic ți-ai dat pe Febre cel palid;
Iar porcul mistreț, sub umbrele serii.
L-a pus Harpocrat regent al tăcerii.
S-aude un glas sub bolta cea-naltă:
E țipătul lung al raței de baltă.
Sălbatic prin stuf mugește un taur.
Se urcă pe cer un disc strâmb de aur.
Castellammare, August