Frunza care crește verde
N muntele Carpat
A ei color nu-l va pierde,
Deși-n iarnă-a dat.
Din cea frunză mii cunune,
Hai să țesem, hai,
Pe români să încunune
De pe șes și plai!
Pin bătrân tot încă-i verde,
Deși-n iarnă-a dat,
A lui inimă n-o pierde
De cându-i Carpat.
Negru-i munte, verde-s salbe,
Râul curge viu,
Lui plăieș cu ițe albe
Crește-un verde fiu.
Între munți și codrul verde,
De furtuni surpat,
Plăieș român nu s-a pierde
Cât va fi Carpat,
Cât pre miel iubi-va oaie,
Râul cât n-a sta,
Cât de fluier și cimpoaie
Doin-a răsuna.