Ștefan, Ștefan, Domn cel mare
Seamăn pe lume nu are
Decât numai mândrul soare!
Din Suceava când el sare,
Pune pieptul la hotare
Ca un zid de apărare!
Brațul lui fără-ncetare
Bate hoardele tătare,
Bate cetele maghiare,
Bate leși din fuga mare,
Bate turci pe zmei călare
Și-i scutește de-ngropare.
Lumea-ntreagă stă-n mirare,
Țara-i mică, țara-i tare
Și dușmanul spor nu are.
A L T U L
Ștefan, Ștefan, Domn cel mare,
În Suceava cuibu-și are
Ca un șoim voinic și tare.
Din Suceava când el sare
Zi și noapte, de călare,
Se bate-n patru hotare.
Pe tătari îi căsăpește,
Pe unguri îi pârjolește,
Și pe turci îi risipește.
Iar pe leși cu chica tare
Îi avântă-n spânzurare,
Și-i înjugă ca să are!