Dumnezeule-ndurate
Dreptule judecător,
Vezi-mi a mea strîmbătate
Și le fi[i] răsplătitor.
Drept a lor nemulțămire
Dă-le scîrbe și amar,
Dă-le dreaptă răsplătire,
Că m-au prădat în zadar
Mînia ta să-i urmeze
Ori măcar unde-or umbla,
Osînda ta să-i vîneze
Vezi pe ce locuri vor sta
Frică dă-le, să se teamă
Și frunza cînd s-o mișca,
Pribegind, să bage seamă
Chiar de vînt cînd o sufla.
Fă-le lor calea pustie,
Ca să umble rătăciți,
Arată a ta mînie
Și-unde or fi pribegiți.
Dreapta ta să răsplătească
Cestor nemulțămitori,
Urgia ta să-i osîndească
Ca pe niște împutători.
Curse-n calea lor le pune,
Să cază în perzare toți,
Nu mai vază zile bune
Nemulțemitorii hoți
Pașii lor le poticnește
Să n-aibă unde scăpa,
Adunarea lor zdrobește,
Oriunde se vor afla.
Să nu poată să-și găsească
Loc, să fie odihniți,
Pururea să rătăcească
Și să fie necăjiți.
Nu-și găsească un' să șadă
Cîtuși de puțintel loc,
Fă ca cerul să nu-i vadă,
Și să ploaie pe ei foc.