La o masă boierească din vorbă-n vorbă veni
Și vorba de calendare, d-astrologi a pomeni ;
Fiindcă-n anul acela cîte prevestiri s-au pus
Niciuna nu se-mplinise, ci tot minciuni le-au fost spus.
Unul ce ședea la masă împreună a prînzi
Și de astrologi cuvîntul îndată cum auzi,
„Domnilor ! — el le răspunse — s-am audență mă rog,
Eu vă-ncredințez că-n viață n-am văzut un astrolog
Toți creierii-n cap să-i aibă, ci sînt toți niște lipsiți,
Cărora lumea le zice învățați și procopsiți.”
Aceste cuvinte zise, cum le auzi un prost,
Carele la acea masă servitor și el a fost
Și era atunci la masă să dea un cap de vițel.
Îl aduse fără creieri, carii îi mîncase el ;
Stăpînul său, luînd capul ș-în el creieri nevăzînd,
S-a întors cu supărare și îl întrebă, zicînd :
„Dar ce va să zică asta, n-a-avut creier ast vițel ?”
„Nu, domnule — îi răspunse — a fost astrolog și el.”