Din munți străvechi se lasă către vale
Pârâul plin de umbre și lumine,
Ducând cu el legendele sabine
Pe-a timpului neisprăvită cale.
Din când în când păgânele ruine
Își spun povești pe malurile sale;
Sub poduri vechi, tiarele papale
Ascund un semn din vremile creștine.
Iar tu, ce-aștepți pe malu-i verde bruma,
Patetică și-ndurerată lună,
Îl mai cunoști așa cum e acuma?
Când Angelus clopotnițele sună,
Un vechi măslin din vremile lui Numa
Din flori ce cad îi face o cunună.